Te vreau şi nu eşti.
Întind mâinile pe cearceafurile moi ale patului, te caută şi nu te găsesc.
De ce nu eşti aici ? De ce, când am atâta nevoie de tine ??
Vreau să te aud.
Vreau să îţi aud râsul de om nebun, ce îmi umplea nopţile de fericire.
Vreau să fii lângă mine şi gândurile să ne poarte pe tărâmuri numai de noi ştiute.
Vreau să fim Ileana Cosânzeana şi Prâslea cel Voinic. Ştii că îmi plac basmele şi finalurile fericite.
Mă faci şi pe mine fericită măcar în seara asta ?
E patul prea gol, ca şi sufletul meu, în lipsa ta..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu