Visul unei nopţi de vară

 
    
Te vreau şi nu eşti.
Întind mâinile pe cearceafurile moi ale patului, te caută şi nu te găsesc.
De ce nu eşti aici ? De ce, când am atâta nevoie de tine ??
Vreau să te aud.
Vreau să îţi aud râsul de om nebun, ce îmi umplea nopţile de fericire.
Vreau să fii lângă mine şi gândurile să ne poarte pe tărâmuri numai de noi ştiute.
Vreau să fim Ileana Cosânzeana şi Prâslea cel Voinic. Ştii că îmi plac basmele şi finalurile fericite.
Mă faci şi pe mine fericită măcar în seara asta ?
E patul prea gol, ca şi sufletul meu, în lipsa ta..

Timp pierdut

Undeva în mijlocul pădurii, într-un loc ştiut numai de el, se află o casă veche, ce a aparţinut familiei lui de 200 de ani. O casă simplă, fără etaj, cu pereţi albi. Iar în jur, numai copaci seculari, ce poartă povara sutelor de ani. Natura toată parcă renaşte atunci când îi simte prezenţa. Parcă vrăjit, păşeşte cu atenţie în casa parcă uitată de timp, în locul în care a copilărit. Totul este aşa cum l-a lăsat. Chiar şi mobila e aceeaşi. Cu inima tresăltându-i de emoţie, îşi caută cu înfrigurare camera..
Goliciune şi întuneric. Miros învechit. Nori de praf plutesc deasupra fiinţei sale. Îşi roteşte ochii prin încăpere, într-o singurătate şi-ntr-o linişte ca din veacuri. Silueta-i dreaptă şi neregulată pare o fantasmă a morţii. Bucăţile de amintiri îşi fac apariţia, desfăşurându-se în faţa ochilor, de parcă cineva i-ar fi surprins viaţa pe un ecran de cinematograf.
În sfârşit, după atâţia ani pierduţi, îşi reuneşte spiritul cu prietenul lui, cel care l-a ajutat să treacă peste cele mai cumplite clipe: moartea mamei. De atunci, tatăl lui l-a alungat încet-încet, de parcă ar fi fost vina lui. I-a spus să stea departe de restul familiei. Şi a plecat în lume de unul singur. Dar atunci când i-a luat şi ultimul lui refugiu, sufletul i s-a sfărâmat in mii de bucăţele şi nici până acum nu a reuşit să şi le întregească.
Plimbându-şi degetele firave şi anume făcute pentru a dezmierda clapele pianului, sufletu-i plin de lacrimi tânjeşte după sunetele dulci, ca gânguritul unui bebeluş. Hm, până şi scaunul a rămas în acelaşi loc... Se aşează uşurel, ca şi când o vrajă ar fi pus stăpânire pe el, şi începe să cânte Ballade pour Adeline... la auzul notelor, sufletu-i surâde . Abia acum se simte împăcat. Oh, om ajuns la cărunteţă, fiinţa ţi-e învăluită în lumină şi pulberi ! Atâta timp pierdut...

Mulţumiri

Ajungi la un moment dat la capătul puterilor, te saturi de toată lumea din jur, nu mai vrei să auzi de nimeni şi nimic. Dar ce-i mai rău... e că te saturi de tine. Te uiţi dimineaţa în oglindă şi urăşti cu înverşunare reflexia aia. Înveliş, interior. Tot. Şi cazi într-o depresie fără început şi sfârşit, de nici nu mai ştii ce-i cu tine. Începi să îi respingi pe cei din jur, cei care sunt mereu aproape de tine şi vor să te ajute, dându-ţi sfaturi. Ajungi să deteşti tot ceea ce până atunci îţi făcea mare plăcere. Începi să îţi faci gânduri negre, să crezi că nu mai ai scăpare, să îţi iei la despicat toate defectele. La tine a ajuns tot răul din lume.
Fără să ştii şi fără să crezi, Providenţa îşi face treaba. Atunci când ai cea mai mare nevoie, îţi trimite un semn. În cazul meu, a fost o persoană. Nu pot să îi mulţumesc îndeajuns pentru câte lucruri a făcut pentru mine, fără să fie conştient de asta. Numele nu contează. Dar îi voi spune Monkey.
M-a ajutat să îmi iubesc complexele. Chiar dacă la început am privit 'lecţia' pe care încerca să mi-o dea cu ochi sceptici, mă bucur că am intrat în joc până la capăt. Pentru că am avut numai de câştigat. Am început prin a-mi conştientiza defectele, apoi am încercat să văd ce aş putea face să le remediez...dar nu a fost nevoie. Pentru că am realizat că tocmai imperfecţiunile ne diferenţiază de ceilalţi, ele ne fac să fim speciali şi să tindem spre perfecţiune.
Am învăţat că trebuie să ţin mereu capul sus şi să fiu mândră de cum arăt şi cum gândesc. Pentru că, de fapt, nu exteriorul contează. Căci, dacă străluceşti pe interior şi te iubeşti aşa cum eşti, se va cunoaşte şi pe exterior. Vei exploda şi vei radia prin toţi porii. Cine mă cunoaşte, ştie că aveam o problemă cu kilogramele în plus. Monkey m-a ajutat să mă accept aşa cum sunt, să iubesc acea diferenţă şi...într-un timp destul de scurt, rezultatele s-au cunoscut. Uşor, uşor, am început să slăbesc, fără să depun prea mult efort. Ce am schimbat ? Am scăpat de o obsesie. Nu mai stăteam ore întregi să mă gândesc la cât de urâtă sunt. Contează foarte mult şi să ştii că ai pe cineva alături, care te place exact aşa cum eşti.
Vrei să ai curaj, să scapi de timiditate, cum ai fost până acum câţiva ani? Scapă de prejudecăţi. Cum spuneam mai devreme, capul sus şi nu pleca urechea la părerile din jur. Tu contezi. Doar tu ! (Bine, asta nu înseamnă că trebuie să calci pe cadavre, you know what I mean).
Şi, nu în ultimul rând, trebuie să ai răbdare. Good things come to those who wait. Acum m-am convins de asta. Timpul le rezolvă pe toate, întotdeauna.
Îţi mulţumesc, Monkey, pentru tot ce m-ai învăţat ! M-ai criticat de fiecare dată. Şi ai fost mereu lângă mine cu o vorbă bună şi m-ai luat peste picior de fiecare dată, în stilul tău caracteristic !
You saved me and you have no idea !

Din neant ai venit, în neant ai plecat

     

       Ai plecat de lângă mine şi nu te-ai gândit la ce pagube laşi în urma ta, fără să te uiţi în spate. E ca şi cum m-ai lăsat fără un membru, fără un organ vital. De fapt, nu. Chiar dacă ţi se pare prea mult, ai plecat şi mi-ai luat şi sufletul cu tine ! 

       Din neant ai venit, în neant ai plecat.. Fără să mă anunţi şi fără măcar să încerci. Tu ai fost cel care m-a stârnit cu planuri frumoase, cu gânduri pe măsură. Îmi pusesem toate speranţele, am crezut că voi fi fericită, de data asta. M-ai cucerit prin felul tău de a fi, prin modul în care vorbeai şi nu era nevoie să te văd, ca să ştiu că you were the one.
     Ştii ce-mi spuneai ? Că eşecurile fiecăruia ne-au adus împreună.. Hm. You made me fall for you, but you never intended to stay. Şi ce e mai rău? Că ştiu sigur că nu ai remuşcări, că nu ai resimţit treaba asta ca mine. 

      Nu ai ce face în privinţa asta ? Ooo, ai ce să faci, soluţii sunt multe. NU VREI SĂ FACI CEVA!! Ai ales calea cea mai uşoară, că să îţi fie numai ţie bine. Dar oricum, ceea ce vreau eu şi părerea mea n-au fost luate în seamă niciodată, de nimeni. Aşa că de ce să mă aştept ca TU să mă tratezi diferit? Because my middle name is 'Idgit' and I believed in you. I believed you were different than the others. But you're NOT.

Frustrare.

 

Știi ce e aiurea? Că te uiți la filme/seriale romantice și te amăgești singură. Te uiți ca proasta și te aștepți să apară cineva în viața ta și să te iubească exact așa cum vezi acolo. Că într-o bună zi, cel mai popular tip din liceu te va observa pe tine, o necunoscută, și își va da lumea peste cap, încercând să te cucerească. Iluzii, nene, iluzii. Te îmbeți cu apă rece. Da' nu-i corect. We all deserve a guy like in the movies. Merităm, măcar o dată în viață, să avem parte de o iubire ca în filme.

O bună prietenă mereu îmi amintește că asta e viața reală. Și că iubirea din filme nu există. Eu sunt de altă părere. Există, dar nu la toți ni-e dat să o găsim. Și unii dintre noi își pierd întreaga viață căutându-și jumătatea inimii lor.

Libertate, frate

Miezul nopții o prinde stând în fața geamului, cu paharul de whiskey în față și cu țigara aprinsă, din care trage fumul cu amărăciune. De afară, Luna o privește cu ochi triști, iar stelele..sunt martorele suferinței ei. Sunt singurele care-i înțeleg durerea, golul pe care i l-ai lăsat în suflet. Cu cine să vorbească ? Cui să îi spună că atunci când ai dat prima palmă, ai rupt o bucățică din sufletul ei ?? Prietene, ești un idiot nemilos, cu o inimă de piatră. Ți-a plăcut întotdeauna să o vezi la pământ, când încerca să-și dea ultima suflare; te simțeai ca un cocoș ce a ieșit victorios dintr-o bătălie, știind că tu erai totul pentru ea. Ai știut numai să-ți bați joc de ființa ei, de toate principiile pe care ea le avea înainte de a te cunoaște pe tine. Știi ce ai făcut ? Din cauza ta, ea nu mai crede în iubire. Și a crescut cu magia basmelor, cu Făt-Frumosul pe care toate fetele și-l închipuie. Și aștepta să vină într-o bună zi călare pe calul lui alb, după ce l-a învins pe zmeu, și să o ducă la palat, să trăiască împreună până la adânci bătrâneți. Dar tu ai reușit să o zdruncini cu totul. Ți-ai băgat picioarele în tot ce conta pentru ea. Dar uite că totuși, norocul i-a surâs. Poate că totuși există un Dumnezeu acolo sus, care și-a întors privirea către ea și a văzut cât se chinuie din cauza unui dobitoc. Sătulă de căutarea disperată... a renunțat. Și tocmai atunci s-a întâmplat miracolul. Din întunecimea gândurilor ei, a apărut...cine crezi? Chiar Făt-Frumosul ei mult visat, mult râvnit, în care nu mai credea de secole. Când a văzut-o doborâtă la pământ, ce crezi că a făcut ? A intrat în sufletul ei și a început curățenia: bineînțeles, a deschis larg ferestrele, să între Fericirea și Iubirea, căci se vede că nu i-au mai vizitat de mult inima,să șteargă noroiul negru precum smoala de pe pereți [uite-ți urmele de bocanci, ai călcat cu nesimțire totul în picioare!]. să aerisească camera de cuvintele urâte și ciopârțite care împuțeau încăperea și a adus un parfum nou, parfumul ființei lui, cuvintele lui blânde..
Simpla lui îmbrățișare îi recompune toate bucățile pe care le-a pierdut de când a stat cu tine.. Îi simte respirația sacadată pe trupui-i toropit; el, el e cel care-i alintă fiecare centimetru de piele. El e tot ce ea vrea și ar face orice pentru el, pentru că în sfârșit e fericită! 



Las-o liberă, a îndurat prea multe din cauza ta...