joi, 14 iulie 2011

Passion









1. Litoral România (Eforie Sud)
2. Predeal
3. Râşnov
4. Tecuci
5. Poiana Sărată (aprilie)
6. Peştera Urşilor

luni, 4 iulie 2011

Frustrări

          Am ajuns să nu mai pot. Să nu mai pot avea încredere în nimeni. Să îmi doresc să dispar o zi de pe faţa Pământului. Pur şi simplu, nu mai pot. Cunoşti sentimentul ăla de înfrângere? E aiurea. Te simţi ca şi cum eşti în ringul de box şi adversarul tău tocmai te-a făcut K.O. şi tu cazi, încet-încet, puterile te lasă şi nu mai eşti în stare să te ridici şi să-i dai nemernicului un pumn în faţă. E dur să te simţi aşa. Doare. Cumplit. Simt cum îmi vine să îl iau şi să îl strâng de gât pe nemernic. Abia acum realizez cât de rău am ajuns. Să îmi doresc să îl strâng de gât? :)) Mă rog. Măcar mi-am descărcat frustrarea scriind :).
         Ca o încheiere, voi posta videoclipul de la o piesă care îmi place foarte mult.


vineri, 1 iulie 2011

Dorinta


Vară, cald, mă toropesc în casă. Aerul condiţionat parcă nici n-ar exista. Îmi simt fiecare picătură de transpiraţie cum se scurge pe trupu-mi înfierbântat. Sângele îmi vibrează în vene, parcă ar vrea să explodez. Întregul trup mă îndeamnă să iau primul tren cu destinaţia : litoral şi primul prieten care îmi iese în cale, să stam cu cortul pe plaja şi de aici să nu ne pese de absolut nimic.



Parcă-s nebună. Am un chef nebun să alerg desculţă pe plaja rece, la ora asta târzie din noapte, să urlu de fericire şi să mă arunc în apă, să simt fiecare val cum îmi biciuie pielea. Corpul meu să facă dragoste cu apa. Să uit de toate relele, de toţi oamenii pe care i-am cunoscut, să fim doar noi doi, fără bani, fără nimic. Doar cu hainele şi costumele de baie pe noi. Poate nici chiar costumele. Naked, frate. Să simt razele Soarelui cum mă gâdilă uşor. Să mă doară în cur de tot ce se întâmplă pe planeta asta. Să fiu şi eu măcar o dată egoistă fără să îmi zică nimeni nimic. Poate aşa m-aş elibera şi eu de tot răul pe care l-am adunat în mine din cauza lor. Şi părinţii? Să nu-şi mai facă atâtea griji în privinţa mea. Să plec şi să le las un bilet : “Sunt bine, n-am nevoie de nimic, doar să mă lăsaţi în vara asta să-mi fac de cap. Va pupă Andreea!”


Libertate, frate! Şi MAREA e singura care îmi poate oferi un adăpost.