Bucăţi de suflet

            Ţi-ai făcut un obicei crud. Îţi place la nebunie să îmi frângi sufletul în mii de bucăţele, ca mai apoi să mă priveşti rânjind, cu o mutră victorioasă, cum mă chinui să le strâng şi să mă fac om iar. Şi să simt ceva. Dar nu, roata se întoarce şi e rândul tău să faci asta. De data asta, eu voi avea mutra aceea satisfăcută atunci când îţi voi ascunde lipiciul. Să te chinui şi tu. Să vezi cum e când încerci să te refaci după "operaţii" de genul ăsta. Până atunci, sper să îţi fie viaţa un calvar!

            La final, o melodie care n-are nicio legătură cu cele de mai sus. XoXo!

Passion

1. Litoral România (Eforie Sud)

2. Predeal

3. Râşnov

4. Tecuci

5. Poiana Sărată (aprilie)

6. Peştera Urşilor

Frustrări

          Am ajuns să nu mai pot. Să nu mai pot avea încredere în nimeni. Să îmi doresc să dispar o zi de pe faţa Pământului. Pur şi simplu, nu mai pot. Cunoşti sentimentul ăla de înfrângere? E aiurea. Te simţi ca şi cum eşti în ringul de box şi adversarul tău tocmai te-a făcut K.O. şi tu cazi, încet-încet, puterile te lasă şi nu mai eşti în stare să te ridici şi să-i dai nemernicului un pumn în faţă. E dur să te simţi aşa. Doare. Cumplit. Simt cum îmi vine să îl iau şi să îl strâng de gât pe nemernic. Abia acum realizez cât de rău am ajuns. Să îmi doresc să îl strâng de gât? :)) Mă rog. Măcar mi-am descărcat frustrarea scriind :).

         Ca o încheiere, voi posta videoclipul de la o piesă care îmi place foarte mult.

Dorinta

Vară, cald, mă toropesc în casă. Aerul condiţionat parcă nici n-ar exista. Îmi simt fiecare picătură de transpiraţie cum se scurge pe trupu-mi înfierbântat. Sângele îmi vibrează în vene, parcă ar vrea să explodez. Întregul trup mă îndeamnă să iau primul tren cu destinaţia : litoral şi primul prieten care îmi iese în cale, să stam cu cortul pe plaja şi de aici să nu ne pese de absolut nimic.



Parcă-s nebună. Am un chef nebun să alerg desculţă pe plaja rece, la ora asta târzie din noapte, să urlu de fericire şi să mă arunc în apă, să simt fiecare val cum îmi biciuie pielea. Corpul meu să facă dragoste cu apa. Să uit de toate relele, de toţi oamenii pe care i-am cunoscut, să fim doar noi doi, fără bani, fără nimic. Doar cu hainele şi costumele de baie pe noi. Poate nici chiar costumele. Naked, frate. Să simt razele Soarelui cum mă gâdilă uşor. Să mă doară în cur de tot ce se întâmplă pe planeta asta. Să fiu şi eu măcar o dată egoistă fără să îmi zică nimeni nimic. Poate aşa m-aş elibera şi eu de tot răul pe care l-am adunat în mine din cauza lor. Şi părinţii? Să nu-şi mai facă atâtea griji în privinţa mea. Să plec şi să le las un bilet : “Sunt bine, n-am nevoie de nimic, doar să mă lăsaţi în vara asta să-mi fac de cap. Va pupă Andreea!”


Libertate, frate! Şi MAREA e singura care îmi poate oferi un adăpost.

Happiness..

Din nou, zorii dimineţii o prind stând întinsă pe iarba de un verde crud ce te îndemna să o mângâi, la locul ei preferat. Razele soarelui de dimineaţă se joacă în părul ei negru ca abanosul. Se gândea la Prinţul ei perfect, călare pe un pur-sânge arab, alb ca spuma laptelui. Alb-negru, combinaţia clasică. Omul ăsta e prea perfect pentru ea, care mereu greşeşte din prostie. Şi-ar dori să îl aibă în preajmă, să îl simtă mereu, să îl strângă în braţe atunci când se simte singură. Atunci, culorile lor clasice s-ar contopi şi ar forma un tot întreg.
   Pur şi simplu adoră ziua aceea în care totul a luat naştere. Şi-a găsit în sfârşit un ţel pentru care să lupte, un motiv pentru care să trăiască, pentru tot ceea ce înseamnă "EL"... Îl iubeşte pur, sentimentele ei pentru EL sunt cele mai pure posibile. EL o ajută să respire, e aerul cel mai curat pentru ea.
   Se ridică  de pe iarbă, iar graţioasa-i făptură, înveşmântată în văluri albe ca zăpada, pluteşte în vârtej prin labirintul plin de delicii al pădurii. Se mişca asemeni acelor fiinţe radioase, închipuite pe cărările însorite ale Paradisului. Tăcerea se aşternea peste sufletul ei, care se simţea ca într-o biserica pe înserate. Deodată, scoate un ţipăt de bucurie. Acel sunet jalnic părea în armonie cu liniştea meditativă ce domnea peste întreaga fire.
  E aici, chiar Prinţul ei! O priveşte ca pe cel mai râvnit diamant din lumea asta, cu ochii lui negri şi mari, învăluind-o în iubire. O strânge în braţele lui puternice, totodată protectoare şi îi şopteşte suav la urechiuşa ei un "Te iubesc!". E cu ea acum şi nimeni şi nimic nu îl va putea lua de lângă ea. Cele două jumătăţi s-au unit acum, contopindu-se într-o singură inimă ce va continua să bată pentru o eternitate...