joi, 3 mai 2012

..




Te simt...simt cum fiinţa ta îmi cuprinde corpul. Îţi simt respiraţia sacadată pe trupu-mi toropit. TU îmi alinţi fiecare centimetru de piele, iar simţurile mele o iau razna. Dar, când mă întorc spre tine, tu te descompui uşor într-o negură deasă, iar degetele-mi palide te caută disperate...Unde ai dispărut? Ştii bine că tu eşti drogul meu. Inima mea o caută pe a ta, ochii mă păcălesc, sufletul meu a câştigat! Te-am recompus, bucăţică cu bucăţică. Am reuşit să-ţi ating singurul lucru care te ţine în viaţă: sufletu-ţi plin de tristeţe...De-acum, nu mai ai unde să pleci; eşti captivul sufletului meu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu