Te
simt...simt cum fiinţa ta îmi cuprinde corpul. Îţi simt respiraţia sacadată pe
trupu-mi toropit. TU îmi alinţi fiecare centimetru de piele, iar simţurile mele
o iau razna. Dar, când mă întorc spre tine, tu te descompui uşor într-o negură
deasă, iar degetele-mi palide te caută disperate...Unde ai dispărut? Ştii bine că tu eşti drogul meu. Inima
mea o caută pe a ta, ochii mă păcălesc, sufletul meu a câştigat!
Te-am recompus, bucăţică cu bucăţică. Am reuşit să-ţi ating singurul lucru care
te ţine în viaţă: sufletu-ţi
plin de tristeţe...De-acum, nu mai ai unde să pleci; eşti captivul sufletului meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu