De ceva timp, mă chinui să scap de nişte sentimente pe care chiar nu le mai pot ţine ascunse. Stau acolo, într-un buzunar ascuns al minţii mele de om cu probleme la mansardă.
Pleci. Paşii tăi îşi urmează cursul normal. Nu mai suntem copii, iar pentru tine a venit vremea să îţi vezi de viaţa ta. Şi sunt geloasă, pentru că ai să ajungi să cunoşti alte persoane care îţi vor schimba viaţa şi încet-încet, ai să mă excluzi din sufletul tău. Asta mă doare cel mai mult, faptul că până acum, AM FOST o piesă importantă, zic eu, în ceea ce ai făcut tu, AM FOST o parte din trecutul tău.
Dar, asta e. Trebuie să ne maturizăm, să lăsăm totul în urmă. Deşi îmi pare rău...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu