Pentru ea

M-am gândit să-i dedic ei o postare, în semn de recunoştinţă pentru tot sprijinul pe care mi l-a oferit, pentru suportul pshic. Chiar dacă e departe, mereu ştie să mă calmeze şi să mă facă să mă simt bine.
Ce îmi place la ea? Tot. Până şi defectele ei le ador, chiar dacă pentru unii sunt urâte. Aşa e ea. Nu o poţi schimba. E încăpăţânată şi îmi place asta. Îmi place zâmbetul ei pur, vocea ei de copil, râsul ei l-aş recunoaşte oriunde. Încă îmi răsună în minte.
De ce o ador? Pentru că e o nebună, mai nebună decât mine. Ne completăm. Ştiu că unii sunt invidioşi că ne înţelegem atât de bine, chiar mă bucur. Să le dea bunul Dumnezeu şi lor pe cineva aşa, ca ea.
O ador. Ştiu că am mai zis asta, nu-mi pasă. E blogul meu şi o zic de câte ori vreau.
E cretina mea şi aşa va rămâne toată viaţa. 
Mulţumesc pentru tot! >:D<