Gânduri în miez de noapte

Zorii zilei o prind stând întinsă pe iarba de un verde crud. În părul ei creţ şi negru ca abanosul îşi plimbă degetele puternice EL, Făt-Frumosul ei, cel mult dorit şi visat.

Cei doi privesc cerul de un albastru ce te face să-ţi pierzi minţile. Soarele ca un bulgăre auriu îi mângâie cu gingaşele-i raze. Le atinge pielea ca de catifea delicat. Se privesc, se ţin de mână, îşi jură dragoste eternă, ea plânge suspinând, el...îşi retrage uşor mâna din palmele ei albe precum laptele şi îşi ia zborul în înaltul cerului şi dispare ca o fantasmă a nopţii...

Uimită, ea se ridică încetişor în picioare, dar cade, sleită de puteri...Stă în genunchi şi plânge.
De ce aşa devreme? E prea tânăr...Şi ea şi-ar fi dat şi viaţa pentru el, ca să-i fie lui bine.