Vară, cald, mă toropesc în casă. Aerul condiţionat parcă nici n-ar exista. Îmi simt fiecare picătură de transpiraţie cum se scurge pe trupu-mi înfierbântat. Sângele îmi vibrează în vene, parcă ar vrea să explodez. Întregul trup mă îndeamnă să iau primul tren cu destinaţia : litoral şi primul prieten care îmi iese în cale, să stam cu cortul pe plaja şi de aici să nu ne pese de absolut nimic.
Parcă-s nebună. Am un chef nebun să alerg desculţă pe plaja rece, la ora asta târzie din noapte, să urlu de fericire şi să mă arunc în apă, să simt fiecare val cum îmi biciuie pielea. Corpul meu să facă dragoste cu apa. Să uit de toate relele, de toţi oamenii pe care i-am cunoscut, să fim doar noi doi, fără bani, fără nimic. Doar cu hainele şi costumele de baie pe noi. Poate nici chiar costumele. Naked, frate. Să simt razele Soarelui cum mă gâdilă uşor. Să mă doară în cur de tot ce se întâmplă pe planeta asta. Să fiu şi eu măcar o dată egoistă fără să îmi zică nimeni nimic. Poate aşa m-aş elibera şi eu de tot răul pe care l-am adunat în mine din cauza lor. Şi părinţii? Să nu-şi mai facă atâtea griji în privinţa mea. Să plec şi să le las un bilet : “Sunt bine, n-am nevoie de nimic, doar să mă lăsaţi în vara asta să-mi fac de cap. Va pupă Andreea!”
Libertate, frate! Şi MAREA e singura care îmi poate oferi un adăpost.
funny :)) :* imi place sfarsitul.
RăspundețiȘtergere